Publicat pe Lasă un comentariu

Norme generale de protecție a muncii

Art. 1. – (1) Normele generale de protectie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant – sarcina de munca – mijloace de productie – mediu de munca), informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora.

(2) Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii.

Art. 2. – (1) Prezentele norme se aplica in toate sectoarele de activitate de pe teritoriul Romaniei, atat publice cat si private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educationale, culturale, de recreere etc.).

(2) Normele generale de protectie a muncii se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, romane sau straine, ce desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege, atat in calitate de angajator, cat si in calitate de angajat, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice.

Art. 3. – Pentru activitatile care folosesc surse de radiatii nucleare, precum si pentru activitatile specifice de prevenire si stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de radioprotectie si, respectiv, Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor.

Art. 4. – Normele generale de protectie a muncii se revizuiesc periodic si se modifica de cate ori este necesar, ca urmare a modificarilor de natura legislativa si datorate progresului tehnic.

Art. 5. – (1) Prevederile prezentelor norme se detaliaza pe activitati sau grupe de activitati distincte, in cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de securitate a muncii.

(2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si au aplicabilitate nationala.

(3) Elaboratorul, continutul-cadru, termenele si metodologia de elaborare a normelor specifice de securitate a muncii se stabilesc de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

(4) Angajatorul are obligatia de a elabora instructiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop detalierea si particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor si a altor reglementari in domeniu, in functie de particularitatile proceselor de munca.

(5) Standardele de securitate a muncii se elaboreaza in Comitetele Tehnice de Standardizare, a caror activitate este coordonata de Asociatia de Standardizare din Romania.

Art. 6. – Normele specifice si standardele de securitate a muncii, ca si instructiunile proprii de securitate a muncii se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislativa si progresului tehnic etc., survenite la nivel national, la nivelul angajatorilor sau la nivelul proceselor de munca.